Prin manipularea manuală a încărcăturilor (MMC) întelegem transportul, sustinerea, ridicarea, depozitarea, împingerea si remorcarea unei greutati de către unul sau mai multi muncitori.

Angajatorul trebuie să efectueze Evaluarea Riscului Manipulare Manuală a încărcăturilor(DVR MMC), analizând activitătile care pot duce la aparitia unor patologii care afectează spatele si zona lombară.

DVR MMC trebuie întocmit luând în considerare câtiva factori, printre care de exemplu:

• Locuri de muncă
• Caracteristici de sarcină
• Factori individuali
• Efort fizic necesar
• Ritmuri, frecventă si timp de odihna

Pe baza anchetelor care desfasoară la locul de muncă,evaluarea se realizează cu cea mai potrivită metodologie.

Mai jos sunt cele mai cunoscute si mai utilizate metode de evaluare a Manipulării manuale a , încărcăturilor.

STANDARDELE UNII ISO 11228 SI EVOLUAREA RISCURILOR DIN MANIPOLAREA MANUALA A INC ÂRCÂRILOR, REMORCARE, ÎMPINGERE SI MISCARI REPETATE

UNI ISO 11228-1”Ergonomie- Manipularea manuală—Partea 1:Ridicare si deplasare”

În ceea ce priveste evaluarea riscurilor la manipularea manuală a sarcinilor,standardul UNI ISO 11228-1 sugereaza o abordare similară cu cunoscuta metodă NIOSH((1993) comparând, pentru fiecare actiune de ridicare, asa-numită Greutate Limită Recomandată cu greutatea,efectiv manevrat, printr-o ecuatie care, pornind de la greutate maximă care poate fi ridicată în conditii ideale, are în vedere posibila existentă a unor factori de lucru nefavorabili prin introducerea în ecuatie a factorilor multiplicatori care pentru fiecare factor luat în considerare pot lua valori între 0 si 1…

Factorii de risc considerati în standardul UNI ISO 11228-1 și în metoda NIOSH corespund principalelor elemente de risc profesional mentionate în atasamentul XXXIII din Decretul Legislativ 81/08. 81/08.

Standardul UNI ISO 11228-1 propune diverse ponderi inițiale în raport cu populația așteptată de utilizatori (bărbați, femei, lucrători adulți, lucrători anume). Pentru aplicarea metodei, 25 kg pentru bărbati și 20 kg pentru femei sunt în general considerate ca greutăti maxime ideale.

UN ISO 11228-2“Ergonomie-Manipulare manuală–Partea 2 Împingere si tragere”

În ceea ce priveste evaluarea riscului datorat actiunilor de împingere si remorcare,standardul UNI ISO 11228-8 oferă indicatii pentru evaluarea factorilor de risc considerati relevanti pentru actiunile manuale de Împingere și remorcare si prevede doua metode de evaluare: una,,generală”metodă și o metodă,,specialistă”.

Asa – numită abordare ,,generală”poate fi urmărită în esentă din metoda,,Snook Cirielo” și se bazează pe utilizarea de tabele experimentale din care să se obtină valorile limită recomandate pentru a fi comparate cu valorile măsurate ale actiuni de remorcare si/sau împingere. Această metodă de evaluare a riscului asociat actiunilor de remorcare si împingere. necesită posibilitatea de a măsura forta necesară desfăsurarii acestor activităti.

. Metodă”specialistului”este o metodă complexă care permite efectuarea evaluării pe baza datelor demografice și antropometrice ale popolatiei în cauză. Datorită complexitătii sale, este de fapt o metodă de putină utilizare practică.

MĂSURĂRI PENTRU EVALUAREA RISCULUI DE REMORCARE ÎMPINGERE(DINAMOMETRUL)

Pentru măsurarea și evaluarea eforturilor care produc expunerea la riscul de încarcare biomecanică a sistemului musculo-scheletic(și în special a coloanei vertebrale), împingere și transport plat, precum și actiuni de ridicare și/sau coborâre a sarcini, se foloseste dinamometrul, instrument de măsurare a fortei.

.UNI ISO 11228-3”Ergonomie- Manipulare manuală-Parte 3 Manipularea sarcinilor mici cu frecventă mare”

Standardele UNI ISO 11228-3 și ISO TR 12295 se ocupă de evaluarea riscului de miscări repetate.

Metodologia aplicată în mod normal pentru evaluare riscului din miscările repetate constă în două faze:prima fază constă în screening-ul initial bazat pe folosinta unei liste de verificare propuse de standardul ISO TR 12295 și, dacă este necesar, continuă cu a doua fază, mai detaliată, care se referă la metode de analiză consacrate si complexe recunoscute la nivel international, cu o preferintă expresă pentru metoda OCRA(Occupational Repetitive Actions)

Această analiză necesită o verificare specifică a tuturor ,, micro-miscărilor efectuate, care poate fi efectuată folosind filmări video.